Prima pagină » Editorial » Iertarea "curăţă" energiile negative!
Iertarea "curăţă" energiile negative!
“Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţinea, vor fi ţinute”, a spus Iisus Hristos. Şi, prin aceasta, ni se deschid pupilele şi ni se ascut urechile, pentru a intra în miezul simplu al existenţei noastre de zi cu zi. Iertarea este o formă de acceptare, care presupune înţelegere a firii omeneşti, toleranţă, blîndeţe şi răbdare. Iertarea este o formă superioară de dragoste; dragostea pentru firea omenească şi acceptarea acestei firi buclucaşe, care nu poate fi concepută fără de greşelile, păcatele şi micile sale nebunii. Şi, nu doar că putem elibera propriul nostru suflet şi pe noi înşine din închisoarea erorii, a firii rătăcitoare şi a dispreţului de sine, dar iată, iertarea este un instrument de eliberare pentru cei din jur. Prin iertare, putem să-l dezlegăm pe altul de greşeala sa. Iertîndu-l, noi îl binecuvîntăm, deschidem porţile închisorii în care se cufundă, pentru ca-n inima lui să pătrundă iertarea şi iubirea. În fiecare zi putem încerca exerciţiul simplu al iertării, căci zi de zi emoţiile şi sentimentele noastre ne pun la încercare această capacitate. Supărarea ţinută rămîne în energia noastră. Colindăm străzile şi apoi ne ducem acasă cu vrafuri măreţe de supărări, cu deşeuri şi cu vorbe-n vînt, care s-ar putea purifica iertînd. Noi, însă, uităm să iertăm şi, iată, inconştient, depunem prin sertarele uriaşe ale Universului nevăzut energia unor mărunte greşeli omeneşti. Ne legăm prin ele de oamenii care ne greşesc şi ducem apoi în cîmpul nostru de existenţă poveri ce se pot dizolva în cîteva clipe. Printr-un simplu cuvînt, printr-o simplă stare de acceptare a firii omeneşti noi putem purifica inima şi cugetul altui om, precum şi inimile şi cugetele proprii. Să facem în fiecare zi exerciţiul binecuvîntat al iertării, pentru ca firea noastră să nu se înrăiască şi să piară în groapa păcatelor altuia. Căci ceea ce nu putem ierta, nouă nu ne iertăm şi ceea ce nu-i acceptăm altuia, nouă nu ne putem accepta. Inteligenţa, raţiunea înaltă, mintea fascinantă şi memoria fără hotare pălesc în faţa unei simple bucurii de a ierta. Nu ne-am născut pentru a citi cu toţii biblioteca din Alexandria, nici pentru a fi cu toţii savanţi şi înţelepţi. Dar pentru iertare şi pentru dragoste sîntem cu toţii egali. Dacă mături strada, tot ai să te superi şi ai nevoie să ierţi. Şi dacă eşti un savant renumit, ca şi omul de pe stradă, va veni ziua în care capacitatea ta de a ierta va fi pusă la încercare. Iartă întotdeauna cînd altul îţi greşeşte, pentru ca greşeala lui să nu rămînă agăţată de tine şi de viaţa ta. Şi Iisus a spus: “Să nu apună soarele peste mînia voastră” şi aceasta pentru că noi sîntem cei ce dormim în propria mînie cînd nu iertăm. Dar putem adormi seară de seară în pace şi-n armonie, iertînd de zeci, de sute de ori dacă trebuie. Iartă-i altuia păcatul, ca să te poţi elibera de propriul tău păcat şi să cunoşti în experienţa acestei vieţi libertatea şi strălucirea inimii tale. Păcatele altuia se ţin după tine cînd nu eşti capabil să ierţi, iar legătura ta subtilă cu acel altul continuă pînă cînd vei înţelege că iertarea te vindecă pe tine. Te înseninează. Îţi curăţă mintea şi-i permite inimii tale să iubească. Iată ce simplu poţi învăţa că energia negativă pe care vrei s-o îndepărtezi prin exerciţii/tehnici şi învăţături nenumărate dispare prin iertare. Iertarea eliberează energiile blocate în tine însuţi şi rupe de la sine legăturile nocive. Iertarea vindecă şi o face mai profund decît ar face-o orice alt vindecător de pe Pămînt.
l
