Editorial

Ediţia curentă

Click pentru a schimba ediţia

Cînd Iisus a fost crucificat, marii cărturari, preoţii şi cele mai de seamă figuri ale comunităţii l-au insultat la un loc cu oamenii de rînd. Pentru a recunoaşte “divinul” nu-i îndeajuns să fim “mari cărturari” sau mari preoţi. Trebuie să avem în noi înşine experienţa “divinului” pentru a o recunoaşte în altul. În mod asemănător, trebuie să avem în noi înşine “experienţa valorii” pentru a o putea recunoaşte la alţii. Tot ce observăm în lume este ceea ce, deja, am cunoscut şi am înregistrat în noi înşine. În faţa unei veritabile valori se poate să rămînem impasibili ori s-o ridiculizăm, să o subestimăm şi să pretindem că nu există dacă nu am interiorizat anterior experienţa acelei valori. Un bebeluş nu poate recunoaşte un pom, dar mai tîrziu, cînd ştie că pomul se numeşte “măr” sau “prun” şi înţelege la ce anume foloseşte el, copilul va putea recunoaşte pomul. În consecinţă, prin vieţile noastre pot trece oameni excepţionali, pe care nu-i putem recunoaşte pentru că nu am “experimentat” lăuntric, în gînduri, în sentimente şi-n emoţii “omul excepţional”! Multe dintre geniile lumii s-au zbătut în izolare, în sărăcie şi-n suferinţă tocmai pentru că ele reprezentau pentru creierele oamenilor “modele” la fel de necunoscute ca şi pomul pentru un bebeluş. Cele mai rafinate, mai puternice, mai inspirate şi mai luminate fiinţe care-au trăit pe Pămînt au avut nevoie să accepte izolarea şi să depăşească respingerea, indiferenţa sau atacurile oamenilor care nu le-au putut recunoaşte. Mulţi dintre aceşti oameni s-au pierdut în emoţii distructive şi-n suferinţi devastatoare pentru că nu au înţeles “de ce oamenii nu-i pot recunoaşte şi nu vor să-i sprijine”! Fenomenul are loc şi astăzi, inclusiv în sfera politicii, a educaţiei, a sănătăţii, ca şi în toată gama de relaţii personale ale omului. De aceea putem avea în prejma noastră şi pe Dumnezeu, şi pe Sfinţii Arhangheli, şi pe cel mai genial om de pe lume, şi pe Hristos însuşi; dacă nu avem în noi înşine experienţa divinului, îI vom trata aşa cum l-au tratat cărturarii, preoţii şi înţelepţii pe Iisus la crucificare. Şi nu se întîmplă pentru că “am vrea să facem rău”, cît pentru că nu putem vedea şi percepe lumea decît prin ochii care-au experimentat-o, deja. Ceea ce nu cunoaştem, nu putem recunoaşte. Dacă nu cunoaştem bunătatea, nu putem recunoaşte omul bun. Dar vom atribui calitatea de “bun” şi vom fi atraşi în experienţe cu acei oameni cărora le-am atribuit bunătatea, chiar dacă am interiorizat greşit noţiunea de “om bun”! Din acest motiv, mulţimi de oameni pot fi atrase către acceptarea unor valori eronate, greşite, incorecte sau aducătoare de suferinţă, pentru ca prea puţini să recunoască valoarea autentică. O capodoperă se poate să şadă ani întregi sub tone de praf doar pentru că sistemul nervos al lumii înconjurătoare n-o poate mesteca, n-o poate înţelege şi n-o poate recunoaşte în lipsa unei experienţe anterioare. O mare iubire se poate să treacă pe lîngă noi ca un cerşetor necunoscut pentru că ne lipseşte adevărata experienţă a iubirii! Dar toată experienţa negativă anterioară se poate schimba şi, mai mult, ea poate fi recunoscută în problemele, în suferinţele şi-n provocările din prezent.

Sa ne reamintim de "democratia originala"