Editorial

Ediţia curentă

Click pentru a schimba ediţia

“Ştiţi, la nivel pur teoretic, intelectual, ca idee, în fine, luaţi-o cum doriţi, deci, la acest nivel înţeleg tot. Dar mă tot întreb, în viaţa de toate zilele, practic, concret, în fapte, ce înseamnă, de fapt, să iubeşti? La comentarii stă scris că este foarte uşor să iubeşti, numai să vrei. OK. Vreau, dar nu ştiu cum! Ce înseamnă pentru om să iubească? Eu am credinţa că toţi oamenii vor să iubească, numai că nu ştiu cum”, spune o cititoare în comentariile de pe pagina de Internet a ziarului nostru. Şi sîntem de acord întru totul cu această observaţie. A învăţa să iubim este unul şi acelaşi lucru cu a învăţa să ne vindecăm. Dacă ar fi atît de simplu să iubim, am fi cu toţii vindecaţi! Este, însă, evident faptul că toţi avem cîte ceva de vindecat. Cu toţii mai avem, încă, de lucrat pe drumul către iubire şi ne spun aceasta bolile, dar şi relaţiile în care apar rădăcinile unor emoţii dureroase (ne referim la emoţiile din relaţiile cu oamenii, cu banii, cu obiectele, cu dragostea, cu dorinţele sau frustrarea lor etc.). Orice problemă de viaţă naşte în noi o stare, un anume fel de a gîndi, de a observa, de a simţi. Frica, ura, respingerea, nesiguranţa, dorinţa de răzbunare, chiar justificată, suferinţele izbucnite din pierdere, mînia, orgoliul exagerat, iritarea sau supărarea persistentă pe alţi oameni sau pe noi înşine nu sînt altceva decît expresia unei ieşiri de pe porţile iubirii. Oricare dintre acestea, ca şi toate celelalte emoţii negative pe care nu le-am enumerat, dar apar în trăirea umană, indiferent în ce relaţie şi oricare le-ar fi cauza, ne cer să gîndim diferit. Simpla schimbare de gîndire generează mai multă iubire. Asta se întîmplă spontan. O mică schimbare în minte poate însemna o schimbare majoră în energie. Viaţa de zi cu zi este împresurată de “prezenţa trăirilor negative”. Uneori este îndeajuns să ne calce un om pe picior pentru a simţi o iritare consistentă, pe care n-o catalogăm ca pe o “boală” în noi, ci ca pe-o greşeală a celui ce ne-a călcat pe picior. Ce-ar face “un suflet iubitor”, în faţa unui eveniment în care se simte agresat? Ar zîmbi înţelegător, căci mintea corectă i-ar transmite corect mesajul ”este evident că omul n-a intenţionat să te calce pe picior”. Şi acum vine întrebarea: ”Dar, dacă un om îţi creează o neplăcere în mod intenţionat, cum să iubeşti”? Şi abia din acest punct începe un capitol mai amplu al percepţiei şi al experienţei, căci pentru o schimbare a atitudinii şi a reacţiei (care înseamnă mai multă putere de a iubi) avem nevoie să învăţăm, deopotrivă legile spirituale, să înţelegem lumea şi viaţa într-un mod diferit şi, mai presus de toate înţelegerile, să păstrăm în minte şi în suflet credinţa şi sentimentul că “toate cele ce sînt au un sens divin”. Acest aspect este esenţial, în primul rînd pentru că noi, în pofida tuturor invenţiilor, a descoperirilor, a apariţiei unor mari iluminaţi pe Pămînt, nu cunoaştem şi nu înţelegem totul. Egoul omenesc este întotdeauna îngenuncheat prin problematicile vieţii, atît de complexe şi de surprinzătoare, încît însăşi complexitatea şi lipsa de răspuns spune că “numai Dumnezeu are răspunsul”! În viaţa de zi cu zi veţi constata un lucru surprinzător atunci cînd îl veţi aplica; acceptarea, iertarea de sine şi iertarea de altul, orientarea către înţelegere în loc de respingere, bunătatea interioară şi blîndeţea dezamorsează automat negativitatea din noi. Şi cînd negativitatea emoţională dispare, iubirea apare de la sine!

Naţional

Sa ne reamintim de "democratia originala"