Editorial

Ediţia curentă

Click pentru a schimba ediţia

Încă de acum 2.000 de ani Iisus ne-a spus că gîndurile noastre contează. Ne-a avertizat că “nu se compară nocivitatea cuvintelor pe care le scoatem din gură cu toxicitatea pe care o putem înghiţi, mîncînd cu mîinile nespălate”! Cu toate acestea, noi nu privim ura, mînia, cuvintele urîte şi capabile să rănească, gîndurile distructive sau intenţia de a-i face rău altui om ca pe o boală a sufletului şi a minţii noastre, dar ele sînt “boală”. Nu observăm, în acelaşi timp, pericolul ascuns în aceste trăiri. Nu observăm că ele sînt, de fapt, periculoase pentru acela ce le trăieşte. Incapacitatea de a ierta pe cineva, indiferent cît de mult rău ne-ar fi făcut, devine o emoţie agresivă sau o “structură de cîmp”, cum spune S.N Lazarev. Această “structură” subtilă ne ţine legaţi de “răul” pe care nu-l dorim în vieţile noastre. Noi credem că “răul din interior” este elementul subtil de legătură cu acele persoane care – poate – au plecat de multă vreme din experienţă, dar rămînem conectaţi cu ei în interior. Incapacitatea de a ierta – de exemplu – rămîne firul subtil de legătură cu un cîmp în care iertarea nu este posibilă. Nefiind posibilă iertarea, nu-i posibilă iubirea. Nefiind posibilă iubirea, nu-i posibilă vindecarea sufletului. Toate aceste trăiri negative înseamnă “boală”! Noi le numim “normalitate”! Ba, ni se pare ieşit din normal un om care trăieşte şi reacţionează cu iubire la ură, cu îngăduinţă la nedreptate, cu înţelegere la neştiinţa şi ignoranţa altora. Un om iubitor este văzut ca “suspect” în ochii celor învăţaţi să creadă că manifestarea iubirii şi a blîndeţii este, fie prostie, fie servilism sau incapacitate de înţelegere a vieţii. Cum să iubim mai mult, asta-i cu adevărat întrebarea? Cum să ne vindecăm, de vreme ce: 1) Alegerile negative din trecut ne apar în prezent sub forma diferitelor emoţii negative, ce par să ne controleze şi să ne determine reacţiile; 2) Alegerile din prezent, bazate – adesea – pe emoţiile incontrolabile ale trecutului, ne determină trăirile, evenimentele vieţii, reacţiile chimice şi electrice din organism etc.? Cum să ne vindecăm de o stare incontrolabilă de frică, ce pare a se ivi din neant, fără o cauză clară? Cum să ne vindecăm o stare de furie, de vreme ce există o situaţie, un om, un eveniment concret care par să le fi declanşat? Ei, bine, cum să iubim mai mult pentru ca energia noastră să devină mai puternică, starea de conştiinţă să emită gînduri mai sănătoase şi emoţiile noastre (structurile subtile de cîmp) să se însănătoşească? Sau, cum să rupem legăturile cu răul de care ne legăm singuri şi pe care-l ţinem în noi ani întregi, cu riscuri majore? Ei, bine, secretul este o schimbare imediată în gîndirea noastră. Orice emoţie negativă arată că am gîndit ceva incorect; reţineţi aceasta. Corectarea gîndirii corectează imediat emoţia. Corectînd emoţia, întrerupem legătura subtilă cu oamenii/situaţiile/cîmpurile de care am fost legaţi prin emoţii negative. De exemplu, iritarea ne arată că gîndim ceva greşit. Acuzăm, credem că altul a făcut ceva rău, că-i vinovat de ceva. De îndată ce gîndim corect, dispare iritarea! În consecinţă, semnul gîndirii corecte este restabilirea stării de bine din interiorul nostru. Dacă ne simţim tot iritaţi după ce am gîndit altfel, n-am gîndit corect, încă. Şi mai încercăm. Încă o dată, încă o dată, de cîte ori este nevoie pentru a ne vindeca.
Naţional

Sa ne reamintim de "democratia originala"