Rubrica lui Julius

Ediţia curentă

Click pentru a schimba ediţia

Leordeni – Argeş (a nu se confunda cu Popeşti-Leordeni, localitate de la marginea Bucureştiului considerată ca fiind sat oarecum pe nedrept, dacă luăm în considerare că în Popeşti-Leordeni trăiesc mai puţini ţărani decît în primele două blocuri din Berceni) era să fie, duminică dimineaţa, scena unei oribile tragedii (a nu se confunda tragediile oribile cu cele simpatice, drăguţele).
Bătrînul Marin C. ieşise din casă să-şi ia o pîine. Vorba vine, o pîine, că duminică dimineaţa nu găseşti pîine nici în centrul Capitalei, pînă şi Ţiriac mănîncă pîine veche. De fapt, după cum bănuiţi, bătrînul avea în minte o răchie – băutură cunoscută şi ca “pîine lichidă” deoarece are cam aceleaşi proprietăţi ca şi pîinea, afară că nu prosteşte.
Iată-l aşadar pe săteanul nostru de ispravă croindu-şi drum spre cîrciuma din sat, unde trebuia să se întîlnească cu frizerul satului, căruia, ca să-i protejăm identitatea, o să-i spunem X, cu toate că pe el îl cheamă Vasile Popescu. Înainte să-i condamnaţi pe eroii noştri că n-au mers mai degrabă la bibliotecă, spuneţi-mi şi mie cînd aţi văzut ultima oară o bibliotecă unde să servească răchie duminică dimineaţa?
Tragedia era să izbucnească chiar în cadrul îmbietor al crîşmei, şi iată şi de ce. Cu o zi înainte, X îl tunsese pe Marin în schimbul unui leu (se pare că Leordeni-Argeş a căzut victimă unui puternic puseu deflaţionist). Setea de aur, poate şi de răchie, l-a biruit însă pe frizer, care, după cîteva pahare, i-a mai cerut lui Marin încă un leu, pretinzînd că nicăieri în lume un tuns nu costă doar 20 de cenţi. Marin, la curent cu preţurile pe pieţele internaţionale, l-a contrazis imediat: într-o frizerie din periferia Dekkăi (Bangladesh), un tuns costă tot atît cît în Leordeni. Înfuriat de refuzul bătrînului, ghiciţi ce a făcut X? Nu, nu a pus mîna pe un par, doar sîntem în Leordeni – Argeş, nu în Leordeni – Botoşani. Frizerul a înşfăcat o piatră şi i-a dat una în faţă lui Marin. Şi apoi încă una. Şi încă una. Şi tot aşa de vreo şase ori, nu neapărat din răutate, ci fiindcă răchia nu are tocmai un efect benefic asupra memoriei de scurtă durată.
Marin n-a mai apucat decît să scuipe în răchia rămasă în pahar, ca să nu i-o ia nimeni cît e el leşinat, apoi şi-a pierdut cunoştinţa. Frizerul a fost transportat la postul de poliţie (poate ar fi mers pe picioarele lui, dar un alt efect al răchiei e că limitează un pic mobilitatea şi orientarea în spaţiu). Marin a fost şi el transportat, dar la spital. Imediat ce s-a trezit, i s-a comunicat că a rămas uşor desfigurat. Doctorii pun acest lucru pe seama faptului că a amestecat răchia cu bătaia, combinaţie extrem de periculoasă din punct de vedere medical, şi afirmă că bătrînul a avut mare noroc că n-a amestecat răchia cu topor, fiindcă de la mahmureala de răchie cu topor chiar ţi-e rău de mori.
Julius & Pircă

Sa ne reamintim de "democratia originala"